Studentii straini n-au nevoie de internet!

Niciodata nu m-am plans de faptul ca sunt studenta intr-o tara straina, niciodata nu am acuzat pe nimeni in privinta unor atitudini legate de nationalitatea mea si de unde vin. Am acceptat greutatile odata ce am decis sa vin la studii in alta tara decat cea natala. Norocul meu e ca stiu limba de aici pentru ca e cea materna.

Niciodata nu mi-am plans soarta si am fost adepta ideii ca omul isi creeaza singur oportunitatile si reusitele lui depind doar de el.

Am strans din dinti cand mi-a fost greu, am inghitit nodurile de amaraciune si am mers mai departe, am luptat sa demonstrez ca ceea ce fac conteaza si m-am bucurat zi de zi de ceea ce-mi place cel mai mult, sa ma dezvolt ajutandu-i pe altii si sa cresc impreuna cu altii.

Insa, de fiecare data a existat o institutie, au existat anumiti oameni, care au tinut sa-mi readuca aminte de statutul meu de strain, au existat oameni sa-mi taie aripile de la inceput si au existat oameni sa ma faca sa ma simt cel mai mare nimic din toata lumea si culmea!!! E ca acesti oameni vin dintr-un mediu academic ce se doreste a fi numit de calitate superioara. Nu domnilor, nici pe departe!!!!

Sa ajungi in anul 1 de facultate, dupa un drum destul de lung si plin de emotii si sa fii tratat foarte rece si urat, sa ti se zica, indiferent de cat de bine inveti, nu poti primi bursa de oricare fel(daca nu o ai asigurata in urma acordului dintre Romania si statul din care vii) pentru ca ai STATUT DE STRAIN si ai asigurat doar locul de la buget, sa fii cazat in cel mai naspa camin din tot Bucurestiul, pentru ca ESTI STRAIN si acolo dupa regulament se cazeaza toti strainii, sa nu ti se ofere posibilitatea sa aplici pentru o bursa Erasmus, pentru ca ai STATUT DE STRAIN si deja beneficiezi de o bursa(din anul 2 au modificat regulamentul), sa auzi unele remarci despre modul cum vorbesti, despre modul tau de a fi, sa ti se zambeasca cu o usoara ironie cand spui de unde esti, etc, etc. etc. As putea continua la nesfarsit lista de lucruri care i se intampla unui student strain intr-o tara straina…dar nu o voi face, pentru ca trecand de toate astea, eu am reusit sa realizez mai multe lucruri frumoase, ca voluntara.

E trist sa vezi ca atitudinea profesorilor, colegilor de facultate si din organizatie, din mediul in care traiesti este una pozitiva si incurajatoare, iar atitudinea unei institutii, care initial iti promite si chiar intr-un fel subsemneaza la anumite conditii pe care sa ti le ofere e total alta.

De fiecare data cand intru in contact cu ASE ca organizatie simt o puternica ura fata de straini, simt ca nu suntem doriti si ca tot ce-am face ar parea inutil.

Am fost dati afara din camin mai rau decat niste infractori cautati de Interpol, am fost tratati cu atata dispret si atata ura cum n-am vazut in viata mea. De ce? Pentru ca sunteti straini!

Asta a fost vara. In timpul sesiunii din vara, in toiul stresului si emotiilor.

Am ajuns toamna in alt camin, ca sa vedem ca nu s-au prea schimbat conditiile de trai si atitudinea a ramas aceeasi, fiind impusi sa platim o taxa(care mai apoi a fost intoarsa peste 2 luni) pe care nu trebuia sa o platim, pentru ca nu se avea incredere in noi!!!Ca doar suntem cei mai mari INFRACTORI!!!

Hai ca strangem din nou din dinti si continuam sa traim! Dar nu…..cineva acolo sus la ASE crede ca e sufficient si cand, dupa schimbarea provider-ului de internet, toate caminele ASE capata internet, STRAINII sa mai astepte, ca ei nu au de invatat, de facut proiecte sic el mai important, sa vorbeasca cu cei de acasa si sa-I convinga ca e bine aici, la Bucuresti, in Romania, la ASE J)

E trist si revoltator sa vezi, sa simti atitudinea asta, pentru ca in fond, nu ai nicio vina, vrei sa ai un viitor mai bun si poate chiar contribui la un viitor mai bun al Romaniei.

Dar nu le pasa, ai STATUT DE STRAIN!!!! Si asta inseamna ca nu valorezi NIMIC!!!! Nici macar 10 MB/S de internet. Sa facem economii pe seama celor straini, ca ei sunt sursa tuturor rauatilor.

REVOLTATA! SUPARATA SI INDIGNATA!

Venirea acasa de data asta a fost ca un treasure hunt 🙂 Am umblat si am adunat parti de-ale mele din omuletii dragi mie.

E o placere de nedescris starea cand iti vezi prietenii, carora le-ai oferit o parte din tine, care ti-au fost alturi tot timpul, care te definesc, care-ti sunt mereu alaturi.

E o placere sa simti o oarecare revigorare dupa ce te-ai vazut cu ei. De parca interactionand cu ei, regasesti partea aia mica pe care le-ai daruit-o si partea aia mica te ajuta sa te regasesti.

E o placere sa stii ca inca mai este acolo si ca poti si-n viitor sa o gasesti.

 

I like when after giving some pieces of me I still see them in people I care about.