de ce n-am scris?

Am cateva luni bune de cand n-am scris si ma gandesc de ce n-am facut-o?

Nu e pentru ca n-as avea despre ce sa scriu, sau ca nu-mi mai place, pur si simplu obiceiul asta s-a dus.

Si scriam des, aveam un caietel si scriam despre mine, despre ce simt. O perioada n-am mai scris despre lumea vzuta cu ochii mei. Poate toata rutina mi-a pus o panza pe ochi si vedeam doar alb-negru-gri. Vedeam ceea ce vad toti si ma conformam cu parerile universale, m-a prins valul.

A fost un moment in care m-am trezit, m-am analizat dintr-o parte si nu m-am mai recunoscut..si nu e de la maturizarea, arhicunoscut dezvoltare sau ceva de genul, doar ca in goana dupa multe chestii pe care mi le-as fi dorit realizate am tot imprumutat trasaturi bune/rele de la oameni, le-am pus in punguta mea si asa a aparut o noua versiune a mea, de care nu-s mandra, dar pe care n-am cum s-o reneg.

A fost acolo, este si acum, doar ca eu am ales s-o perfectionez. Am ales sa vad lumea asa cum o vad eu, fara influente, da, ascult parerea oamenilor, dar accept doar acele pareri care sunt pline de iubire, dorinta pasiune. Neg gandurile proaste, neg ce inseamna energie disruptiva.

As face o analogie cu filmele marca Harry Potter. Majoritatea fanilor vor fi de acord ca primele filme au fost ok, dupa care 3 din ele au fost pur si simplu dezastroase. Si ultimul a fost mai ok. Este vorba despre viziunea regizorului asupra filmului si cum e de acord el sa-l faca. Este vorba de cum la un moment dat sau altul alegi sa-ti orchestrezi viata, ai un moment mai prost si iti iese un thriller intunecat si incurcat…iar momentele fericite iti fac o comedie romantica 🙂

Viata-i un film, care trebuie rulat de la inceput pana la sfarsit, cu rabdare si cu o mare curiozitate